Campina prin ochii lui Nicolae Iorga: cum a vazut-o acesta? Ce i-a atras atentia si ce l-a facut sa isi astearna gandurile legate de plaiurile noastre, pe hartie? Vom afla in articolul de astazi, care se poate numi si o incursiune in trecut, pe buna dreptate.

Campina este o asezare aparte. De-a lungul timpului, linistea de aici, puritatea aerului, locurile pitoresti dar si personalitatile de seama au facut obiectul multor lucrari artistice. E vorba despre poezii, cantece, picturi, dar si proza.

Campina prin ochii lui Nicolae Iorga

In randurile ce urmeaza, va invit sa cititi o descriere de demult a municipiului nostru drag. Si nu e una oarecare. E facuta chiar de Nicolae Iorga, una dintre cele mai de seama personalitati ale Romaniei. Insa, de unde pana unde a ajuns el sa vorbeasca despre Campina? Simplu: a avut o idee tare buna pentru o carte. E vorba despre ”Romania cum era pana la 1918”. In cadrul acesteia, el descrie toate locurile din tara pe unde a fost. In primul volum, e vorba despre Muntenia si evident ca a noastra Campina se numara printre locurile descrise.

Tot ceea ce urmeaza sa cititi mai jos reprezinta in integralitate cuvintele lui Nicolae Iorga. Am incercat sa pastrez textul in aceeasi forma initiala, pentru a-i conserva autenticitatea. Singurele schimbari pe care le veti putea vedea pe parcurs sunt cateva subtitluri. Am decis sa le pun, din cand in cand, pentru a se putea citi textul mai bine. Acestea fiind spuse, haideti sa vedem Campina prin ochii lui Nicolae Iorga.

Inceputul

Campina nu se vede, ca si cele mai multe din vechile asezari romanesti. Si aceasta e foarte veche, trecutul ei se coboara pana in stravechile vremuri ale Slavilor, caci, cu toata aparenta, numele de ”Campina” n-are nimic a face cu campul. De la gara, o sosea bolovanoasa, plina de prund adanc, duce in sus, spre o culme de lut goala, pe langa inceputuri saracacioase de fabrici. La dreapta malul se rupe prapastuit, lasand privirea sa strabata in adancul din care rasar gaturile negre ale sondelor uriase, ca turnuri cernite ale unei strasnice capistia diavolilor rai. Din sus, vin siruri de care incarcate. Din jos, de la tren, suie altele, ducand mari cocioabe de lemn cu un rost nelamurit. Rar, cate un drumet pe jos face sa scrasneasca boabele mari ale pietrei de rau, care nu se va preface lesne in drum usor si tare.

Un mare si frumos pod se ridica la inaltime asupra cursului sfasiat in suviti de otel albastriu al Prahovei, ce se zbenguie in pietris, curata, pare ca nu s-ar revarsa in preajma ei duhorile negre ale pacurii care pateaza totul, in margena liniei, cu  murdaria ei grasa, indaratnica. Si aici, afara de cladirile prundului pe drumul cel nou, trecutul a ramas stapan pe drepturile sale, si stapanesc inca vremile patriarhale, limpezi si line. Desi e o zi de lucru, satenii care-si mana boii domoli au portul neatins de inrauririle altei munci si altor scopuri decat ale lor. Fluturii scanteie in soarele puternic pe batatura alba a camasii invoalate, in care e prins mladiosul trup al fetelor.

Campina, lumea lui Dumnezeu

Aici e inca lumea lui Dumnezeu, si, pe pamantul nostru, lumea lui Grigorescu. Undeva, este o casuta cu doua randuri, cu cerdac de-asupra pivnitii, cu coperisul de sindila tuguiat, cu ferestile mici, vechi si cu gardul de imprejmuire darapanat. E o casa, nu o vila. Acolo sade singurul nostru pictor in adevar mare.

De cate ori se salasluieste el in camaruta batraneasca, ea ii aduce, cum e deprinsa de mult si cum va face totdeauna, cat timp va fi aici un ochiu stralucitor. Unul care vede, si un cald suflet, care simte, ii aduce din bielsug albastrul bland al cerurilor, fumuriul zarilor prafuite, verdele amestecat cu mult albastru si cu stropi de sange al pajistilor, veghea singuratecilor copaci, alaiul carelor calatoare, cu ochii sticlosi si pasnici ai boilor albi si tot cardul de feti-frumosi sprinteni si trandafirii, tineri ca floarea, al ciobanilor si ciobanitelor, cari sint copiii de casa pe linga acest imparat batrin al celei mai mari si mai simple frumuseti.

Un spatiu atemporal, dupa spusele lui Nicolae Iorga

Si la intrarea in orasel nu vezi semnele timpurilor de astazi. De pe culmea cu povirnisurile prapastuite, intri in lungi strade de sat mare, cu multe casuti marunte, atipite supt cusmele sure de veche sindila, cu cerdacele scoase inainte deasupra ferestruicilor din fata, care par niste ochi mici de mosneag supt sprancene stufoase. In curte vad pomi razleti de livada lasata in voia Domnului; cladirile gospodariei sint aceleasi ca ale unui taran mai cu chiag; legaturi de ardei si de patlagele atarna din stresina in salbe rosii si vinete. Abia vezi cate un satean mergand inimos catre piata.

Dar din sus vin oameni cu pete unsuroase urate pe camasa infoiata. In cate-o casuta s-a oplosit musteriul strain. El se anunta, prin tabla prinsa de suptiratecii stalpi de lemn, ca fierar si lucrator de orice fel de unelte pentru sondaj. Ba cate unul din oaspetii adusi de bogatia ascunsa a pacurii si-a durat pentru acest mestesug, cu cat mai presus de vechea bataie din ciocan a tiganului faur, o lunga magazie de scinduri, pe care, iarasi, o impodobeste inscriptia romaneasca nou-nouta.

Campina prin ochii lui Nicolae Iorga: Strada centrala

Strada centrala poate fi privita insa ca ”un dar al petrolului”. Si tot asa pravaliile de haine gata pe care incep a le deschide evrei moldoveni cu numele nemtesti. Fabrica de bere Bragadiru are aici o sucursala, intr-o casa pe jumatate ca de oras, pe jumatate ca de sat, care trebuie sa fie plina de lucratori din toate neamurile in zilele zgomotoase si salbatice de dumineca si de sarbatoare, cand cutare rege al rafinariilor zvirle suted de lei in mana tiganilor lautari, innebuniti de bucurie.

Stapanirea acestor cuceritori prin ban cuprinde un colt intreg din Campina moderna, care se ridica din curatirea de bogatii a adancurilor pamantului nostru. Treci pe langa incapatoarea, chiar luxoasa cladire pe care e scris numai in nemteste, ca in Orientul turcesc sau asiatic, unde nu se tine sama de tara gazduitoare: ”Scoala germana”. Un drum care era pana deunazi o cararusa printre livezi, se deschide acum. Pe o lature a lui se inalta un sir din cele mai frumoase vile, cladite de un german foarte bogat, vile care se adauga la contrastele celelalte.

Contrastele din Campina

Caci totul e alcatuit aici din contrase. La cativa pasi de la acesti pareti in toate colorile, pe cari-i infasura iedera bogata si-i incunjura gradina scumpa, se lucreaza la o biserica a cultului catolic pentru atatia credinciosi pe cari i-a adus si-i aduce tot vantul aventurii. Dar din acest loc se vad cele patru turnuri ale bisericilor noastre. Una, cu un stil frumos, se arata a fi veche. Cealalta ar fi, mi se spune, numai un dar al unui localnic care a vrut sa multameasca astfel lui Dumnezeu pentru binele venit pe neasteptate asupra lui.

Un altul din acesti alesi ai norocului si-a facut numai o resedinta de print. Si ea se inalta sus de tot , peste umilele locuinti ale targusorului trezit din linistea lui seculara de suierul masinilor si de izbitura ciocanelor greoaie, de frigurile scormonirii pamanturilor dupa zama neagra ce se preface in aur, in placeri, in risipa si in stricaciune, in strigatoare nedreptate pentru munca grea a saracului.

Cine ar crede ca un astfel de loc e, nu numai adapostul unui pictor mare (Nicolae Grigorescu,de la a carui moarte s-au implinit 113 ani), care a descoperit aici altfel de bogatii, din acelea ce aduc vesnica bucurie a oamenilor prin inaltarea sufletelor lor, dar si odihna a doi oameni de stiinta, dintre cari unul e numai harnicul si inimosul doctor Istrati, iar celalalt insusi B. P. Hasdeu!

Campina prin ochii lui Nicolae Iorga: Alte vile

Acestelalte vile, care vin dupa ale petrolistilor din strainatate si din tara, se descopar mai greu. A batranului istoric, cugetator si poet e pe o culme, la capatul unor casute. Ele sunt locuite de straini in haine de lucratori, cari s-au cuibarit in locul vechilor gospodarii de tarani. Dupa grilajul de fier cu simboluri mistice, vezi o gradinita cu copaci inalti. Vezi si fatada casei de o forma neobisnuita, pornita din mangaietoarea credinta a unei lumi mai senine, mai curate, mai depline decat a noastra, unde albele fantasme ale mortilor traiesc o viata de ganduri limpezi si bune, din care trimet solie de cuvinte  intelese acelor ce plang pe urma lor  si nu-si afla odihna in salbateca parasire desavarsita a iubitilor lor.

Cand se lasa, racoroasa, suflarea sfinta a serii peste dealurile de lut, infiorand verdeata ce mai traieste inca in imparatia otelului si fumului, cand glasurile se desfac de tot limpezi in aerul invaluit de taina, cand pe carari suna clopotele celor din urma turme din aceasta lume a iadului, cand se potolesc in vale uriasele turnuri ale celei mai moderne rafinarii de petrol din lume, poti vedea in pridvorul casei care vorbeste increzator de nemurire si de fratie intre lumea celor ce vor muri si a celor ce au murit, cum batrainul, curatit acuma de patimile ce l-au zguduit in viata, priveste cu ochi obositi asupra podoabelor acestui pamint despre care a zis mai mult deca odata ca el ”nu-l atinge decat cu piciorul”.

In concluzie

Gata si fragmentul dedicat municipiului nostru din cartea ” Romania cum era pina la 1918”. A fost probabil unul dintre cele mai usor de redactat articole pentru site. Nu a trebuit decat sa scriu dupa dictare, pana una alta. Mi s-a parut tare interesant sa vedem cum a vazut Nicolae Iorga Campina. Declaratiile lui scrise, alaturi de cele cateva poze din acea perioada ne fac o superba imagine de ansamblu a ceea ce a fost candva Campina.

Pentru ceea ce este in prezent, putem sa intram pe Instagram-ul Campina Contemporana, acolo unde gasim cele mai frumoase poze.