113 ani de la moartea, la Campina, a pictorului Nicolae Grigorescu se implinesc astazi, pe data de 21 iulie. Deja nu mai este niciun secret ca sederea domnului Grigorescu pe plaiurile campinene a contribuit masiv la imaginea generala a municipiului. Deoarece este o zi speciala, m-am gandit sa vorbim putin despre viata pictorului, incepand cu anii copilariei si pana la final. Acestea fiind spuse, haideti sa incepem.

UPDATE: Daca cititi acest articol in 2021, atunci, evident, sunt 114 ani de la moartea pictorului Nicolae Grigorescu. 

Unde s-a nascut Nicolae Grigorescu?

Pictorul a vazut lumina zilei in judetul Dambovita. La data de 15 mai 1838, in localitatea Pitaru avea sa se nasca unul dintre fondatorii picturii romane moderne, un adevarat simbol pentru generatiile de artisti ce i-au urmat.

Nicolae Grigorescu nu a fost singurul copil al cuplului Ruxandra si Ion, in total fiind 6 frati. Din pacate, dupa doar 7 ani din viata micutului Nicolae, tatal acestuia, Ion, paraseste aceasta lume, iar familia se vede pusa intr-o situatie fara precedent. Nu mai poate ramane in Pitaru, asa ca trebuie sa se mute pentru o perioada la una dintre matusi. Isi incep o noua viata in Bucuresti, in cartierul Caramidarilor.

Cel ce avea sa devina mai tarziu un pictor desavarsit nu si-a petrecut copilaria numai prin joaca. Dorinta lui e a crea s-a vazut inca de la o varsta frageda. Mare parte din copilarie si-a petrecut-o pe langa diversi mesteri zugravi, de la care a vrut sa invete meserie. Printre acestia, il putem aminti pe Gheorghe Puiu.

113 ani de la moartea, la Campina, a pictorului Nicolae Grigorescu: Ucenicia de la 10 ani

La varsta de 10 ani, Nicolae Grigorescu a devenit ucenicul lui Anton Chladek, un pictor ceh de mare valoare, care realiza opere numai pentru lumea buna a vremii. Aici isi desavarseste felul de a picta icoane. Ramane la Anton Chladek pana in anul 1850, cand se decide sa treaca la urmatorul nivel.

Situatia financiara a familiei era precara, iar el nu putea suporta situatia. Astfel, a trecut de la a face icoane din postura de ucenic in a realiza icoanele de unul singur si a le vinde tot singur in targuri. Astfel, spera el sa obtina niste venituri decente, pentru a isi putea ajuta familia. Lucrarile sale nu trec neobservate, fapt pentru care, usor, usor, ajunge sa picteze si pentru asezari bisericesti.

La doar 3 ani dupa ce a iesit din ucenicia de la Anton Chladek, Nicolae Grigorescu ajunge sa picteze diverse icoane atat pentru Manastirea din Baicoi, cat si pentru Manastirea Caldarusani. critica vremii noteaza ca aceste icoane aveau un farmec aparte. Dadeau dovada de o maturitate artistica fara precedent, mai ales pentru un artist aflat la o varsta atat de frageda.

Mihai scapand stindardul

O lucrare pentru Manastirea Caldarusani ii va aduce un ajutor nesperat tanarului. Mai exact, ”Mihai scapand stindardul” este compozitia istorica care il scoate si mai mult din anonimat. El i-o prezinta lui Barbu Stirbei, caruia ii place foarte mult. El ii solicita domnitorului un ajutor financiar pentru studii, iar acestia ii raspunde afirmativ. Ii da suma de 100 de galbeni. Pe langa aceasta, face toate demersurile ca tanarul sa aiba parte de o educatie buna.

Urmeaza o perioada de studii in tari straine si o acumulare extraordinara de informatii despre pictura, careil vor ajuta mai tarziu sa isi desavarseasca stilul. In anul 1877 este desemnat pe post de ”pictor de front”, avand indatorirea de a picta, printre altele, luptele de la Grivita si Rahova.

113 ani de la moartea, la Campina, a pictorului Nicolae Grigorescu: Venirea la Campina

Dupa ce lucreaza vreme de mai mult timp in Franta, atat in locuri diverse, cat si in propriul atelier, Nicolae Grigorescu ajunge in 1890 la Campina. Aici va avea sa locuiasca pana la ultima lui suflare. In acest timp, pictura lui se indreapta mai mult spre stilul rustic. Printre multele sale lucrari, da viata si ”Carului cu boi”, lucrare pe care o puteti admira si in prezent la Muzeul Memorial ce ii poarta numele. Aveti insa grija, daca vreti sa il vizitati. Exista anumite reguli de acces, pe care trebuie sa le respectati cu desavarsire.

De ce a ales Grigorescu tocmai Campina, dintre toate locurile posibile? Totul are legatura cu aerul de aici. Se pare ca, in ultima vreme, el suferea de anumite probleme de respiratie. De aceea, a fost obligat sa gaseasca un loc unde aerul sa fie indeajuns de curat. Altfel, ar fi riscat sa se afle in imposibilitatea de a mai lucra. Si, iata, aerul acela perfect pentru Grigorescu a fost aici, in Campina.

Poiana lui Grigorescu

In toti anii in care a locuit in Campina, Nicolae Grigorescu mergea adesea pe Muscel, intr-o poiana. Avea si un loc special, unde se simtea cel mai in putere din punct de vedere artistic. Tocmai de aceea, astazi, locul acela se numeste ”Poiana lui Grigorescu”, dupa cum v-am mai povestit si in articolul cu top 10 lucruri interesante despre municipiul Campina.

Ultima pictura a lui Nicolae Grigorescu a fost Intoarcerea de la balci. Din pacate, artistul nu a reusit sa o termine, lasand parca un gust amar pentru pictura romaneasca. Insa, in acelasi timp, faptul ca e neterminata ii confera si un farmec aparte picturii. Si totusi, in acelasi timp, sunt destui care se intreaba cum ar fi aratat aceasta ultima opera. Poate ca ar fi aratat bine si ar fi dat sentimentul de finalitate a intregii activitati intr-ale picturii ale lui Nicolae Grigorescu.

Dupa cum am spus-o si la inceput, Grigorescu este, fara doar si poate, o personalitate marcanta pentru municipiul nostru drag. Operele sale inca aduc numerosi turisti la Campina, ajutand, printre altele si la turismul local. De asemenea, insusi faptul ca exista Colegiul National Nicolae Grigorescu in oras denota faptul ca pictorul nu a fost un simplu om, care a trait aici, ci, mai degraba, un adevarat exemplu.

Sper ca v-a placut articolul acesta, scris cu ocazia implinirii a 113 ani de la moartea, la Campina, a pictorului Nicolae Grigorescu. Daca aveti poze facute pe langa Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, sa stiti ca mi le puteti trimite pe Instagram-ul Campina Contemporana, ca sa se bucure si alti campineni de ele.